Nu avem nevoie de "confirmări"...

Astă seară am citit ceva interesant…

„Vrem confirmări, tot timpul. Nu ne încredem în instincte şi simțuri.

Vrem semne din cer, dovezi de la străini, răspunsuri din manuale şi asigurări de oriunde.

Nimic pe lumea asta nu este întâmplător.

Chiar şi cele mai încurcate lucruri se rearanjează într-o singură clipă, cu un singur cuvânt sau cu o singură privire.

Nu știu dacă avem un destin anume, o iubire anume, un suflet anume ce trebuie întâlnit.

Trebuie să ne ascultăm inima...pentru că ea ne alege destinul.”

Nu pot decât să fiu de acord cu cele de mai sus…

Dar… (pentru că există un „dar…”)

Dacă „Trebuie să ne ascultăm inima” e o concluzie... naturală şi firească... ce vă reţine să vă ascultați inima? Să fie oare de vină frica? Vă temeți să nu suferiți, să nu fiți răniți?... Înseamnă că vă temeți şi de... fericire!...

Pentru că destinul nostru le include pe toate acestea… şi suferinţa… şi fericirea… care uneori ni se dau în proporţii inegale… frustrant de inegale…

Dar ce ne împiedică să le compensăm?... Pentru că în viaţa oricăruia dintre noi funcţionează o „lege a compensaţiei” universală… Ni se dă… dar ni se şi cere (ca să nu zic că ni se ia)…

Şi este o lege care funcţionează fără să o putem modifica sau abroga… Fără să putem spune… nu am habar de ea aşa că mie nu mi se aplică…

Aşa că… lăsaţi-vă inima să decidă… şi nu raţiunea… indiferent dacă vă va aduce fericire sau suferinţă… Ea va ştii întotdeauna ce e mai bine pentru voi…

Încredeţi-vă în simţuri şi nu mai căutaţi „confirmări”… Acestea vor veni la momentul lor… sau niciodată…

Vă face să vă simţiţi mai bine având o confirmare?... E pentru voi sau pentru ceilalţi…? E pentru a demonstra ceva?

Nu trebuie să demonstraţi nimic în viaţă… decât vouă înşivă…

Şi anume că sunteţi ceea ce sunteţi… şi pentru asta trebuie să faceţi ceea ce faceţi din suflet… din inimă… şi mai presus de toate să vă iubiţi pe voi înşivă înainte de a cere celorlalţi să o facă… să aveţi încredere în voi înainte de a cere altora să vă acorde încrederea…

Să acceptaţi că există posibilitatea şi probabilitatea ca ceilalţi să nu vă răspundă niciodată, nici în ceea ce priveşte încrederea, nici în ceea ce priveşte iubirea…

Continuaţi! Nu vă daţi bătuţi! Şi veţi vedea că sufletele voastre vor fi liniştite şi împăcate…

Eu asta fac… Şi chiar dacă nu îmi iese întotdeauna… perseverez…

O noapte liniştită şi plină de iubire vă doresc…

Al vostru,

Eduard